Arde-mă în versuri

„Tu nu o să mă iubești niciodată” — așa sună primul vers al cărții, și nu e o lamentare, ci o declarație de putere. Vocea care vorbește nu acceptă iubirea cuminte, „pe aceeași linie melodică simplă”: vrea euforia, furtuna, arderea. Și cere, în versuri, tot ce inima ei știe să numească.

„Arde-mă în versuri” adună 69 de poeme de dragoste, fiecare așezat în română și în engleză, pagină lângă pagină. Între ele trăiesc orașe îndrăgite — un București care dansează primăvara, străzi bătrâne pline de amintiri, mări cu scări ce coboară în valuri — și toate anotimpurile iubirii: bucuria, dorul, frica de pierdere, singurătatea și speranța că totul poate reîncepe.

E poezia trăirii totale, spusă direct și cu tandrețe: blesteme care sună a rugăciuni, frici purtate pe brațe, aievea, și clipe de fericire atât de pline încât aproape sperie. Cititorul nu rămâne afară: se recunoaște în aceste versuri, le subliniază și le poartă cu el — pentru că fiecare poem numește lucruri pe care le știm din iubire: așteptarea, lipsa, speranța.

O carte de citit poem cu poem, la întâmplare sau de la capăt, singur sau cu voce tare — și o invitație de a iubi în două limbi. Oare câte feluri are dragostea și care dintre ele arde și după ce s-a stins?